W.O.W
The forum of all u want! ^_^ 		Lista Forumurilor Pe Tematici
W.O.W | Inregistrare | Login

POZE W.O.W

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Alyoana la Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Hunedoara
cauta Barbat
24 - 55 ani
W.O.W / *Fan Fiction* / Capitolul I "Testament"  
Autor
Mesaj Pagini: 1
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
Capitolul I –“Testament-partea I”



Silueta întunecată stătea aplecată deasupra sicriului al legendarului căpitan pirat.Scepticii spun că de fapt acolo se află doar hainele,sabia şi câteva obiecte ce i-au aparţinut temutului Baron Negru.Nimeni nu a ştiut vreodată numele lui adevărat,multă lume crede că el încă mai trăieşte în Insulele Barbados folosindu-se de farmece şi vrăji pentru a putea face faţă trecerii secolelor.
  Paznicul muzeului se apropie de misterioasa siluetă şi spuse cu autoritate:
~Mă scuzaţi,dar muzeul s-a închis de mult.Dacă doriţi,puteţi reveni mâine,dare acum vă rog să mă însoţiţi spre ieşire.
Silueta nu schiţă niciun gest,abia în momentul în care paznicul mai înaintă un pas şi îşi drese vocea,silueta se îndreptă de spate şi se întoarse încet spre acesta,spunând:
~De trei ani încoace vin aici,noapte de noapte,dar nu mă vezi niciodată.vocea părea de femeie,dar tonul grav şi frecvenţa joasă pe  care silueta vorbea erau stranii.Privesc acest mormânt fals ce îmi aduce aminte de veacurile trecute,de viaţa pe care o duceam…
~Mă văd nevoit să chem paza dacă nu plecaţi.spuse bărbatul crezând că are de-a face cu vreo beţivă.
~Stai liniştit,nu sunt beată,dragul meu Stuart…Ah,aşa se numea şi el.spuse silueta arătând spre sarcofagul greu de piatră.
Tânărul paznic,sătul de ceea ce,credea el,era o glumă proastă,îşi scoase cătuşele din dotare şi înaintă furios spre silueta înaltă,iar când încercă să  o încătuşeze,avu loc o străfulgerare şi se trezi legat la mâini.Toată această agitaţie făcu gluga siluetei să cadă pe spate,dezvăluindu-i chipul.Era destul de tânără şi extraordinar de frumoasă.Nu avea mai mult de optsprezece ani,după părerea paznicului,avea părul lung până la mijloc,de culoare albă,tenul îi era exagerat de palid,ochii căprui,adânci,purtau în ei o sclipire malefică,iar buzele,de un roz pur,îi treziră tânărului pofta inexplicabilă de a o săruta.Trupul fetei era înalt şi zvelt,plin de forme pline şi suave.
  Zâmbind,fata spuse:
~Mă bucur că mă găseşti frumoasă,mulţi şi-au găsit aşa moartea,adorându-mă pe mine.Dar acum să revin la subiect;eu urmează să mor şi vreau ca măcar un muritor să afle adevărata poveste despre Baronul Negru,şi chiar  şi povestea mea…
~Despre ce vorbiţi,doamnă?întrebă tânărul,decis să-i facă jocul,neavând de ales.
~Numele meu este Angelica de Maetisse,şi sunt vampir.Da,da,nu glumesc.adăugă ea,văzând expresia amuzată a bărbatului.Am decis să îmi iau zilele,şi să fiu alături de el.şi arătă din nou spre sarcofagul de piatră,oftând,iar când se întoarse din nou spre paznicul muzeului,acesta observă lacrimi negre ivindu-se în ochii ei căprui.Acum trei ani s-a dus cu adevărat,l-a înghiţit marea,aşa cum mereu şi-a dorit.Pentru un vampir nu era foarte bătrân,ca mine de altfel,eu având acum patruu sute şaptezeci şi treio de ani.
Tânărul era din ce în ce mai uimit de ceea ce frumoasa fată îi dezvăluia.Într-un moment în care ea nu fusese atentă,el îi obsevă colţii albi,ascuţiţi.Aceştia crescuseră pe locul caninilor,iar acum  apăsau buza inferioară a fetei,făcând să apară mici firişoare de sânge,care dispăreau aproape imediat.Încă o dată,bărbatul simţi impulsul sălbatic de-a o săruta.
~Îţi voi spune povestea aşa cum mi-o amintesc,aşa cum am trăit-o…
~Aş aprecua dacă m-ai lăsa să o ascult fără cătuşele astea.spuse precaut tânărul,dar instantaneu avu loc o străfulgerare,iar cătuşele căzură la pământ;femeia stătea în acelaşi loc,privind în gol,nici nu se mişcase.
~Cum ai făcut asta?întrebă fascinat paznicul,acum nu mai simţea teamă,ci doar o atracţie inexplicabilă faţă de acea prezenţă seducătoare.
~Pentru mine e simplu,mă mişc foarte repede,iar tu ai impresia că bate vântul,sau fulgeră.Acum te rog,permite-mi să încep,şi nu mă întrerupe,la final îţi voi răspunde la eventualele întrebări referitor la cele auzite în clipele ce urmează.
   Tânărul paznic încuviinţă şi se făcu comod pe o bancă din apropiere,iar Angelica i se aşeză alături,punându-şi capul în poala lui.

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
ce tare
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
ma bucur sincer!
am de fapt 6 capitole la chestia asta,dar numai asta si o parte din capitolul II le-am transcris pe calculator...

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
ok asteapta sa citesc
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
va mai dau de citit continuarea,air mai mult altadata,ca acum tre sa ies













Capitolul II “Nori pe cerul vieţii”





Povestea mea începe în anul 1535.Eram doar o adolescentă bogată,fiica unui duce francez,ducele de Maetisse.Aveam trei fraţi mai mici şi o soră mai mare,Antonia,dar dintre toţi,eu eram cea mai frumoasă,semănam cu mama…Fraţii mei Pierre,Louis şi Jaques semănau cu tata,iar Antonia era un amestec între părinţii noştri.
Cum spuneam,eu eram cea mai frumoasă,iar Antonia mă invidia grozav,deoarece eu,la cei şaptesprezece ani ai mei,aveam mii de pretendenţi,pe când ea,cu doi ani mai mare ca mine abia cucerise vreo trei.In cele  din urma,sora mea s-a ales cu un logodnic bogat,un anume Du Rey,mult mai in varsta decat ea,dar el si tata erau prieteni vechi.
  In ziua cand totul a inceput,eram in portul ce se afla la doar cateva mile de domeniul de Maetisse.Am mers impreuna cu bona mea,Lucille,in portul Esperanza,pentru a-i cumpara surorii mele cadoul de nunta.Bona mea era o femeie cumsecade,in varsta,vaduva,sotul ii murise in urma unui jaf.
Sa revin…Ne aflam in port,cands-au auzit tipete,iar oamenii au inceput sa se agite urland:”Piratii!”.Cunosteam termenul din carti,dar niciodata nu fusesem martora la asa ceva.Am privit spre larg,si am zarit o ambarcatiune  imensa,cu panze negre,cu tunurile frumos lustruite indreptate spre tarm,cu sute,chiar mii de chipuri hidoase privind spre macelul din port.
  Bona mea incercase sa ma smulga din multimea disperata,dar n-a reusit decat sa se rataceasca de mine.Eram disperata,curand intreg echpajul era pe tarm,iar eu eram ca un iepure in capcana lor.Ucideau fara mila barbati,femei,chiar si copii,iar autoritatile nu le faceau fata.
Incercan sa scap,m-am izbit de un barbat inalt.La inceput am crezut ca e vreun gura-casca,imobilizat de frica.,dar cand am incercat sa il ocolesc si sa fug,si-a pus o mana pe umarul meu,abia cand am simtit stransoarea dureroasa,l-am privit prima data.Era tanar,la vreo douazeci si sapte de ani,parul lui saten stralucea puternic in lumina soarelui,iar ochii aveau o sclipire vicleana.Gura lui cu buze subtiri,dar senzuale,acum zambea ironic.
~Domule,e prea periculos,trebuie sa plecam de aici.am spus eu privind la masacrul din spatele meu.
~Ai dreptate,te voi duce intr-un loc sigur.spuse el,iar in vocea lui distingeam sarcasmul,dar pana sa realizez ce se intamla,ne indreptam in directia opusa,spre corabie.
~Domnule,ce faceti?i-am strigat ingrozita,iar cand am incercat sa ma eliberez din stransoarea de cleste a mainii lui,isi infipse si mai tare degetele in umarul meu.Esti nebuun!!!
~Domnita,iti sugerez sa taci,daca nu vrei sa ajungi ca femeia de acolo.
Ce imi arata el,era un grup de pirati,pe care la inceput nu am vrut sa il privesc,dar m-a obligat.Si ce mi-a fost dat sa vad,m-a facut sa il urasc din rasputeri.In mijlocul acelor bestii,Lucille,bona mea,era violata si batuta.Dupa ce au umilit-o pe rand,toti,unul dintre ei,care purta o sabie la brau,o scoase,si cu o miscare fireasca,o decapita pe biata mea Lucille.Am inceput sa urlu,sa blestem,pana cand barbatul de langa mine imi trase o palma zdravana peste obraz.
~Daca nu vrei sa ajungi si tu ca femeia de acolo,te sfatuiesc sa faci doar ce zic eu,asa ca taci!
Am incuviintat printre lacrimi si am reinceput drumul spre corabie.

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
woai si inca mai traiesti?

pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
mai este.....




De indata ce am ajuns pe puntea navei,printr-o singura fluturare a mainii,rapitorul meu ceru liniste.
~Aceasta fata e captura mea,asta inseamna ca voi,sub nicio forma nu va atingeti de ea.Puteti avea tot aurul furat azi!a ordonat el echipajului sau,care sorbea fiecare cuvant al lui,ceea ce m-a facut sa inteleg ca el era capitanul.
S-a oprit din vorbit o clipa si m-a privit.Brusc,m-a tras spre el,si-a pus gura peste buzele mele,intr-un sarut dureros.
~Acum are insemnul meu,e a mea,doar a mea!si spunand asta mi-a dat drumul.
La lasarea noptii,m-a condus intr-o cabina de sub punte,unde m-a inchis.Am reusit sa disting prin bezna din jur un pat,care spre mirarea mea,avea salteaua moale,la fel si pernele,iar patura era din casmir pur.In dreptul patului era o fereastra,ce dadea spre larg dar acum fiind bezna,nu vedeam nimic.
  Punandu-ma pe pat am inceput numaidecat sa plang,imi stergeam furioasa buzele,in incercarea de a alunga gustul buzelor lui,ma simteam injosita,vinovata de ce patise Lucille.Am adormit intr-un tarziu,flamanda si murdara,m-am trezit cateva ore mai tarziu,tipand,o visasem pe sarmana mea sora chinuita de acei barbari,il visasem pe tata ucis…In intuneric am mai simtit pe cineva in odaie,era el,capitanul,ma intrebam in sinea mea,daca nu cumva…
~Ti-am adus mancare si un lighean sa te speli.Cred ca timpul sa ne cunoastem.aduga el dar eu eram decisa sa nu scot o vorba,mai bine moarta credeam eu.Eu sunt temutul Baron Negru,dar sigur ca tu n-ai auzit de mine,probabil esti vita nobila,iar acum s-ar cuveni sa-mi spui numele tau.
Continuam sa tac,dar in clipa urmatoare l-am simtit apropiindu-se de mine,iar prin intuneric i-am deslusit trupul pe jumatate gol.
~Daca nu imi spui,ma vad nevoit sa  aflu singur.
Ochii lui frumosi straluceau in intuneric,pacat ca exprimau doar rautate.Mana lui ajunse pe soldurile mele,cand am soptit infricosata:
~Angelica…de Maetisse.
Nenorocitul imi dadu drumul,dar se apleca sa ma sarute pe  gura,soptind la randul lui:
~Ai mare noroc ca esti frumoasa,numele ti-e potrivit,ingerasule.si m-a sarutat,dar mult mai bland decat cum o facuse in fata oamenilor lui.
Cand i-am simtit limba in gura mea,l-am muscat cat am putut de tare,iar el s-a retras injurand furios,dandu-mi o palma.Pe cand speram ca ma va lasa in pace,s-a intamplat tragedia,ma manji cu mangaierile lui,iar cand termina ma lasa sa plang dezbracata.In acel moment am jurat sa ma razbun,dar chiar si mie mi se parea o prostie,cum aveam sa ma razvratesc?
Monstrul asta ma necinstea in fiecare noapte,pana cand se implinira cam trei luni.Intr-o noapte,el era in cabina mea,ca de obicei,dar ce ma salva de inca o noapte infernala fu strigatul unuia din oamenii lui.
~Pamant!Sefu`,am ajuns!el sari din pat si iesi afara,l-am auzit strigandu-le oamenilor:
~Nu debarcam decat maine,noaptea suntem in pericol sa ne atace!
Nu stiam despre ce vorbeste.Am coborat din pat si am zarit prin intunericul de afara,o insula si am inceput sa ma rog lui Dumnezeu,sa-I multumesc ca ma scapase.Poate pe insula erau oameni cumsecade,care ma vor ajuta sa imi revin,sa incep o noua viata,si asa a fost mai mult sau mai putin.

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
ce fain *u*
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
am mai copiat putin,dar va dau sa il cititi



Curand,ancora fu lasata sa cada in apa adanca,iar capitanul veni,si impingandu-ma spre iesire imi spuse:
~O sa iti doresti sa nu fi plecat de aici,micuto!
In momentul cand am iesit pe punt,lumina orbitoare a soarelui ma lovi in plin,facandu-ma sa scot un tipat scurt,ochii imi ardeau.Nu mai vazusem lumina aceea de trei luni,iar acum ma distrugea incet.Mi-am revenit abia cand  capitanul ma urca in barca ce avea sa ne transporte pe tarm.
  Cand am debarcat pe plaja,locul avea ceva din frumusetea picturilor pe care le vazusem la Venetia.Pasari zburau deasupra pomilor mai inalti,iar fluturi colorati misunau in jurul florilor exotice.
  Capitanul transporta cufarul cu banii si bijuteriile furate din portul Esperanza,iar pe mine ma legase cu o funie groasa,cam de trei metri lungime,de trupul lui subtire.Am mers in tacere prin jungla,cam un kilometru,cand in sfarsit am ajuns la destinatie,un luminis,in mijlocul caruia se afla un castel parasit,semana cu cel al tatalui meu,doar ca acetsa era putin mai mic.O constructie masiva din piatra,cu nenumarate ferestre inguste,si balcoane cu coloane romane,intrarea era impodobita cu arcade somptuoase si podete ce treceau dintr-o parte intr-alta  a curtii interioare,dominand rauletul ce intra din padure.In rau se vedeau mii de pestisori negri.
L-am privit pe furis pe capitan,nu parea la fel de impresionat de privelistea din fata noastra,cum eram eu.
In cele din urma am patruns in castel.Mobila din hol fusese candva frumos lustruita,dar acum zacea acoperita de praf:”Cu putina munca pot sa o readuc la frumusetea de dinainte”mi-am spus eu.
Am avansat prin holul central,pana am ajuns la niste trepte ce duceau spre subsol.Am coborat amandoi scarile,dar fiind intuneric,am alunecat,si capitanul,temandu-se sa nu-l trag dupa mine,taie sfoara,iar eu m-am oprit langa un stalp.Brusc,la nari mi-a ajuns un miros oribil,de putrefactie.L.am auzit pe capitan soptind un nume pe care nu l-am inteles,dupa care injura furtunos,iar ecoul vocii lui m-a infiorat.
  Am continuat sa coboram,iar mirosul devenea tot mai puternic,astfel incat am scancit,iar capitanul imi spuse batjocoritor:
~Desigur,domnisoara nu suporta astfel de putori,acasa la taticu,cel mai urat miros era cel al slujitorilor.Dar nu-ti fa griji,asta e casa ta,atata timp cat mai traiesti.am inceput sa plang
In cele din urma am ajuns intr-un hol cu doua usi masive de lemn.Capitanul o deschise pe cea mai apropiata,iar prin deschizatura am zarit un morman stralucitor,era o comoara care l-ar fi facut pe un cersetor,cel mai bogat om din lume.Erau bani de aur,vase din portelan chinezesc,diamante,obiecte din bronz,argint,toate adunate intr-o singura incapere.Dupa ce capitanul arunca cufarul langa celelalte minunatii,inchise usa,iar cheia o puse in spatele unei caramizi din perete,si se intoarse spre mine.
~Nu o sa traiesti sa povestesti ce ai vazut aici.Acum treci si ajuta-ma.
Ma apuca de brat si ma trase dupa el pana in fata celei de-a doua usi,iar cand o deschise,mirosul de putrefactie,si imaginea din fata ochilor ma facu sa vars.Zeci de cadavre in diferite stadii de descompunere,aruncate unele peste altele.Capitanul ma trase dupa el in camera,apuca un cadavru,cu capul atarnandu-i,si mi-l puse in brate.
~Vino.imi porunci nenorocitul.
Reiesind in holul subteran,s-a dus spre un perete,si tragand de o torta facu sa apara o arcata imensa ce dadea spre o poienita.Am carat astfel,cu greu,toate cadavrele,iar capitanul le dadu foc,iar dupa ce toate cadavrele fusesera transformate in cenusa,ma lasa singura,plecand.

capitolul mai copiat putin,dar dau cititi lasata cada apa adanca,iar capitanul veni,si spre iesire

9.6KB

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Vicious
Membru

Din: punct pe harta
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3002
imi aduci aminte de cineva...si faza cu poza...
Onn:cum m-am plictisit sa citesc carti din biblioteca sper sa-ti pap' romanu'

_______________________________________
%signature was too large for upload
pus acum 16 ani
   
TearsDon'tFall
Membru

Din: SOS Brigade
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1886
ZOMG
si mie imi amiteste de cineva...capitanul
scrii foarte frumos

_______________________________________
so....wanna fuck? :>
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
de fapt o sa vedeti cu ce personaj de-al meu seamana tipa,merci pt pareri....mai am de copiat pe calc inca 5 capitole,iar pe foi sunt in plina inspiratie

capitolul fapt vedeti personaj de-al meu seamana tipa,merci copiat calc inca foi sunt plina

48.9KB

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
asta e sfarsitul capitolului II



Oare chiar scapasem,sau avea sa se intample ceva mai rau?
Am intratin castel si am inceput sa caut prin camere.Nu cautam ceva anume,dar am gasit nenumarate obiecte:intr-o camara am gasit maturi si perii,inntr-o incapere imensa ce semana cu o bucatarie,am gasit vase de argint si cristal,iar in cele zece dormitoare am gasit rochii superbe,cu fireturi de aur,bijuterii si chiar si farduri.Odata fusese plin de oameni in acel castel,receptii,nunti…eram sigura ca cei ce traisera in acel lux,avusera aceasi soarta ca cei pe care tocmai ii vazusem arzand.
Am iesit din nou,dar de data aceasta,in curtea interioara.Mi-am dat jos rochia ce o purtasem atata amar de vreme pe mine si am intrat in iazul limpede,si m-am imbaiat,dupa care am spalat si rochia.Dupa ce ma schimbasem,mi-am dat seama ca mi-era foame,si cu toata mila,am ucis cativa pestisori,si i-am gatit (invatasem de la sarmana Lucille).Tocmai cand ma asezam sa mananc,m-a apucat disperarea.Ce faceam?Probabil ca o luasem razna,in tot timpul petrecut pe corabie.Cum puteam sa stau atat de calma?Dadaca mea fusese ucisa,eu eram departe de casa,singura,intr-un castel unde cadavrele zaceau in pivnita,fusesem violata,batuta,nu stiam ce urma,cum murisera cei pe care capitanul ii incendie,oare aveam sa le impartasesc sorta?
  Am mancat cu greu,si am urcat la etaj.M-am oprit in primul dormitor.am scuturat cuverturile prafuite,iar cand am deschis geamul sa aerisesc,am zarit pret de o clipa,chipul unui copil privind printre copaci,dar uitandu-ma mai bine,nu era nimic,eram sigura ca intunericul imi juca feste.De la acea fereastra zaream marea,auzeam chiar si zgomotul puternic al valurilor…In acel moment,am realizat ca nu se vedea nici o luminita pe mare,deci,corabia Baronului Negru,plecase,chiar eram singura.Am adormit numaidecat,iar a doua zi,m-am trezit devreme si am inceput curatenia,iar la pranz,primele doua etaje si parterul aratau ca inainte.Toate  canapelele fusesera periate cu strictete,semineele gata sa gazduiasca focul fusesera curatate,covoarele maturate.Intr-un sertar din bucatarie gasisem lumanari,mai aveam nevoie doar de lemne pentru foc.
Seara,am continuat sa fac ordine,si am gasit o incapere                                                                      intunecoasa,bibleoteca.Era una dintre cele mai mari incaperi din castel,avea trei balcoane,cinci ferestre,,iar o usa dadea spre o camera de odihna,aparent secreta.In aceasta bibleoteca erau nenumarate carti,tratand orice domeniu mi-ar fi tercut prin minte si in diferite limbi ale lumii,toate erau asezate pe rafturi lungi si inalte.Am urcat din nou in dormitorul meu,imi luasem o carte despre istorie,dar adormisem citind-o.M-am trezit pe la miezul noptii,deoarece imi amintisem ca in bibleoteca nu stansesem lumanarile,si un incendiu ar fi putut izbucni foarte usor.Am coborat grabita un etaj,luminandu-mi drumul cu un sfesnic.Cand am ajuns in bibleoteca,lumanarile inca ardeau,dar nu mai aveau multa ceara.M-am repezit sa le stang,fericita ca nu provocasem vreo nenorocire,cand am zarit o umbra stand nemiscata.M-am intors speriata,tinand sfesnicul in fata mea,ca sa vad mai bine.Credeam ca visez cand am realizat ce vad.Era un copil,cam de vreo cinsprezece ani,cu un chip de inger.Ochii-i erau caprui,parul negru,buzele rosii,subtiri,iar pielea lui era foarte alba.Ma fermeca pur si simplu,nu putea fi decat o naluca,sufletul ratacitor al vreunuia dintre cei morti pe insula.
Incercand sa imi infrang teama,m-am apropiat de el,dar nu s-a miscat.Am intins incet mana,dar el continua sa ma priveasca in ochi.Cand l-am atins,am scos untipat de uimire:era rece,asemenea unui mort,dar pielea ii era cat se putea de moale si fina.Fara sa-mi dau seama,m-am pomenit zambind.
~Cine esti?l-am intrebat,dar n-am primit nici un raspuns.
Am incercat sa il iau de mana,simteam nevoia sa o fac,dar s-a retras furios,aratandu-si coltii albi,crescusera in locul caninilor,iar acum straluceau intre buzele rosi,in lumina lumanarilor.
~Nu-ti fac rau.i-am soptit din nou,iar el pufni zgomotos,iar eu crezand ca nu are incredere in mine,am continuat.Uite,ca sa ma crezi,iti spun numele meu,ma numesc Angelica,tu cum te numesti?dar continua sa taca,dar totusi se mai imblanzise.Bine,eu ma intorc in pat,dar te rog cand pleci,stange lumanarile.
Am iesit din incapere,iar pe cand eram in dormitorul meu,mi-am tras u palma peste frunte.Cum putusem sa fac o asemenea prostie,sa las lumanarile aprinse,ca un strigoi,un vis sa le stanga.Asa ca,am coborat din nou,dar cand am ajuns in bibleoteca,am ramas cu gura cascata.Atat baiatul,cat si lumanarile disparusera.

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
crazy-kid747
Membru

Din: montreal
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 406
poti sa continuarea mai rpd pls?

_______________________________________
THE EMPIRE BE RISING

I love you like oil
Coming down hard
Need you so fast
Need you so right away
Like a road train
I need you babe
Let's burn it all away
But I love you like water
You give me order
It's getting hotter
Believe me when I say
That like a spring rain
I need you babe
But nothing last forever after all ....
I'll love you til the ocean takes us all
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
mai am copiat doar inceputul cap III


Capitolul III-“Aripi de inger”




A doua zi am cautat in toate incaperile castelului acea creatura,dar fara vreun rezultat,dar seara,cand eram in curtea interioara,mi se paru ca il vad cu coada ochiului.M-am intors spre el zambind,dar el ,ca si in seara precedenta,statea nemiscat.
~Iti multumesc ca ai stans lumanarile aseara.i-am spus bland,iar in acel moment a schitat primul gest,a incuviintat din cap.
Eu m-am ridicat fericita si m-am indreptat spre el,dar l-am observat tresarind.
~Nu-ti fac rau.
~Ma tem ca eu ti-as putea face rau.spuse el,iar sunetul vocii lui calde ma facu sa tremur.
~Dar vrei sa o faci,sa ma ranesti?l-am intrebat devenind serioasa.
~Nu,dar…un demon ca mine are nevoie de sange pentru a trai.Ca si pe tine,Baronul i-a adus pe cei ce erau in pivnita,prizonieri,cu sangele carora m-am hranit luni de zile.Eu sunt creatura ce-i pazeste comoara.
~Deci asta a vrut sa spuna…Dar…Doamne,eu inca traiesc!am exclamat ingrozita.
~Pe toti ceilalti ii speriam,ii faceam sa ma urasca,doar asa ii puteam ucide,dar tu…noaptea trecuta te-ai purtat frumos cu mine,pur si simplu,nu am avut taria sa iti fac vreun rau.
L-am privit in tacere.Pe chipul lui se citeau tristetea si singuratatea.
~Cu ce te-ai hranit daca nu cu mine?l-am intrebat,iar raspunsul lui veni dupa o clipa de tacere.
~Cu animalele,si cu pasari de pe insula.parea dezgustat de ce facuse.
~Cine ti-a facut asta?l-am intrebat privindu-i fara sa vreau coltii ce i se zareau printre buzele rosi.

capitolul mai copiat doar inceputul cap iii-“aripi inger”a doua cautat toate incaperile castelului

33.2KB

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
si daca ati fost cuminti,am mai copiat putin...



~Cine ti-a facut asta?l-am intrebat privindu-i fara sa vreau coltii ce i se zareau printre buzele rosi.
~Baronul avea o “mascota” pe nava lui,Raffael,si anume un vampir pe nume Abel.Intregul echipaj se ferea de acest demon ce seca oamenii de sange,cipartindu-I apoi fara mila.Pe mine ma pastea aceasta soarta deoarece eram prizonier.Ma rapisera dintr-un port  englezesc.Cum spuneam,urma sa fiu omorat de Abel,cand,Printul Arab (cum il numeau ceilalti,din cauza pielii sale inchise la culoare) s-a indragostit de mine.Baronul,vazand ca sclavul lui ezita sa ma ucida,i-a interzis sa ma faca vampir,dar Abel ma iubea prea mult,el era nemuritor,voia sa fiu si eu.Astfel ca intr-o noapte,am devenit ceea ce sunt acum,vampir.Urma sa fug de pe vas,dar Baronul m-a prins.Pe mine m-a intemnitat,iar lui Abel i-a dat pur si simplu foc.Nemurirea nu l-a salvat pe creatorul meu,iar cu ultimele puteri,acesta i-a spus capitanului:”Fiul meu ma va razbuna si iti va lua locul,continuand sa jefuiasca lumea,devenind cel mai sangeros pirat care a existat vreodata!”.Baronul i-a ras in fata,dar a inceput sa fie precaut in ceea ce ma privea,neplacandu-i sa ma aiba in preajma,iar cand a gasit insula asta si castelul,m-a abandonat aici.Totusi,cand vine,ii e frica de mine,de aceea vine doar ziua,cand eu nu-l pot ataca.
~De ce nu ai incercat sa pleci?l-am intrebat.
~Si unde sa merg?Mi-am jurat ca atunci cand plec,sa indeplinesc dorinta creatorului meu,sa devin adevaratul Baron Negru.
~Si de ce nu ai facut-o?
~Sunt singur,nu am pe cineva puternic langa mine.sopti el privind stelele care se oglindeau in iaz.
L-am privit cu o tristete amestecata cu nerabdarea.Am intins mana,si mi-am saezat-o pe pieptul lui,era gestul unei fiinte curioase,dar cautam o inima ce sa emane viata din trupul acela tanar…Si am gasit ce cautam,in adancul fintei lui,o bataie ritmica,slaba dar era suficient.
Baiatul scoase un oftat si privi crucifixul de la gatul meu.Ridica usor micuta cruciulita de aur si spuse pe un ton stans:
~Si mama avea una la fel,am luat-o de la gatul ei cand a murit…Mai bine ca a murit de acea boala,dacat sa ma stie disparut.
~A fost bolnava?am intrebat,dar am regretat imediat,nu voiam sa-l vad trist.
~Da,scuipa sange,iar doctori nu aveau o explicatie.S-a stins in chinuri,dar dorinta ei a fost sa arunc crucifixul in mare.
~Cum te numesti?
~Stuart Edward Mirret,iar cand am murit,sau m-am nascut ca vampir,aveam paisprezece ani.deci ma inselasem doar cu un an in privinta varstei.
~Eu sunt Angelica deMaetisse,si am saptesprezece ani.
Stuart se departa putin si facu o plecaciune adanca,izbucnind apoi amandoi in ras.Rasul lui era atat de frumos,si ii statea bine cand radea,parea viu.

capitolul daca ati fost cuminti,am mai copiat putin... ~cine ti-a facut asta?l-am intrebat

27.4KB

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
crazy-kid747
Membru

Din: montreal
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 406
next pls

_______________________________________
THE EMPIRE BE RISING

I love you like oil
Coming down hard
Need you so fast
Need you so right away
Like a road train
I need you babe
Let's burn it all away
But I love you like water
You give me order
It's getting hotter
Believe me when I say
That like a spring rain
I need you babe
But nothing last forever after all ....
I'll love you til the ocean takes us all
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
da 

pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
asta e sfarsitul capitolului,al 4-lea cap mai dureaza putin



  A doua zi am dormit ,trezindu-ma spre apusul soarelui.M-am grabit sa ajung jos,si am inceput sa-l caut pe Stuart.Dar cautarea mea se dovedi a fi in zadar.Nici urma de el.Incepeam sa fiu agitata,oare nu mai venea,oare se suparase pe mine,voiam sa-l revad.Un sentiment ciudat se instalase in interiorul meu.Speram ca se va intoarce in seara ce a urmat,dar nu fu asa.
Deja lipsea de o saptamana,iar eu o luam razna,eram sigura ca il iubesc.Un singur gand ma consola,ca evadase.Imi ascultase sfatul si plecase.am fugit plangand in camera mea,am inchis usa si m-am aruncat pe pat.Atunci am simtit o mana mangaindu-mi parul.
~Nu mai plange.a soptit binecunoscuta voce a dragului meu Stuart.
M-am ridicat in genunchi,si l-am privit.Era atat de frumos…Mi-am  aruncat bratele in jurul gatului sau si mi-am lipit obrazul de al lui.
~Unde ai fost?l-am intrebat in soapta.Era sa mor de grija ta!
~Am avut ceva de facut,si de asemenea m-am gandit la o modalitate de a pleca de aici…impreuna.
M-am desprins de el si l-am privit surprinsa.El zambea,iar buzele ii dezvaluiau coltii stralucitori.M-am aruncat din nou spre el dar de data asta l-am sarutat pe gura.Ma asteptam sa se retraga,dar nu.M-a cuprins in brate,si am ramas impreuna pana la venirea zorilor,cand nu voiam sa-l las sa plece,dar mi-a jurat ca se va intoarce.
Am dormit toata ziua,iar seara m-am trezit speriata;unde era?
~Sunt aici.si era adevarat,Stuart era acolo langa mine.
M-am cuibarit la pieptul lui.
~Te iubesc.a spus el soptit.Nu pot sa nu o fac.
M-am ridicat si l-am sarutat din nou pe buze,atunci i-am simtit inima batand cu putere,iar mainile-i tremurau in timp ce ma dezbraca.
 
Nu mai era mult pana la rasarit.Stateam amandoi in pat,cand imi veni ideea.M-am intors spre el sa ii vorbesc,dar l-am vazut clatinand din  cap.
~Nu se poate,nu te fac vampir.mi-a spus mustrator.
~Dar,de ce?
~Pentru ca ar trebui sa ucizi pentru asta.
~Pe cine?Spune si o voi face,pentru tine orice.
~Pe oricine,trebuie doar sa-i bei sangele.Transformarea ta va dura o zi si o noapte,dar apoi nu vei mai putea iesi afara ziua,soarele te ve distruge,iar focul te va ucide daca stai aproape de el.spuse el trist.
Am cazut pe ganduri in timp ce el se imbraca.
~Oare l-as putea ucide pe Baron?am intrebat plina de speranta.
~Ai avea o sansa doar daca ar fi pe jumatate mort,fii serioasa,Angelica,nu sta el sa il omori tu.Cand ii bei sangele,se zbate,isi poate scoate arma si cea care moare esti tu.
~Dar eu imi asum orice risc pentru a fi cu tine.Si in plus as indeplini profetia creatorului tau.i-am spus pe un ton stins,iar el ma privi amuzat.
Stuart vru sa mai spuna ceva,dar rasaritul soarelui il opri,pleca.
M-am intins din nou pe pat,dar pe cand dormeam,am auzit zgomot in holul central de la parter,Baronul.Nenorocitul se intorsese.Am coborat cu grija,iar cand eram in capul scarilor,am vazut ca avea si un prizonier.Victima purta o pelerina lunga ce ii acoperea tot corpul,iar pe cap purta gluga pelerinei.Chiar si mainile ii erau acoperite de manusi.Atunci mi-au trecut prin minte vorbele lui Stuart:” dar apoi nu vei mai putea iesi afara,soarele te va distruge”,asta era,prizonierul era vampir,iar judecand dupa silueta supla si pantofii pe care ii purta,era vorba de o femeie.
Cei doi “musafiri” ai mei se indreptau spre camera comorilor,cand l-am auzit pe Baron injurand si spunand:
~N-a ucis-o pe fata aia,dar unde e?Castelul pare locuit,dar nici urma de ea.
In acel moment prizonierul s-a intors usor spre locul unde eram eu ascunsa si a incuviintat din cap,dar n-a scos o vorba.
Au continuat sa coboare,ecoul pasilor or acoperindu-l pe cel produs de pasii mei.La un moment dat s-au oprit,iar linistea castelului fu curmata de un tipat disperat si injuraturi.
~Tarfa aia,si monstrul….comoara mea!!!urla din toate puterile Baronul.
Din unghiul unde eram am vazut ca,intr-adevar,comoara nu mai era acolo,disparuse moneda cu moneda.abia atunci am inteles  ce facuse Stuart in acele nopti cat lipsise.Pe moment m-am decis sa pun in aplicare planul meu.Am iesit in holul central,am insfacat sabia unei armuri,si am coborat din nou.



see u soon

capitolul asta sfarsitul 4-lea cap mai dureaza doua dormit spre apusul grabit ajung jos,si inceput

56.3KB

_______________________________________
what a feeling!!!!!
pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
foarte fain
pus acum 16 ani
   
crazy-kid747
Membru

Din: montreal
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 406


_______________________________________
THE EMPIRE BE RISING

I love you like oil
Coming down hard
Need you so fast
Need you so right away
Like a road train
I need you babe
Let's burn it all away
But I love you like water
You give me order
It's getting hotter
Believe me when I say
That like a spring rain
I need you babe
But nothing last forever after all ....
I'll love you til the ocean takes us all
pus acum 16 ani
   
Vicious
Membru

Din: punct pe harta
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3002
Ucis.Am citit "ucis".Very ,very,very,very,but damn very ...

_______________________________________
%signature was too large for upload
pus acum 16 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la