W.O.W
The forum of all u want! ^_^
Lista Forumurilor Pe Tematici
W.O.W | Inregistrare | Login

POZE W.O.W

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Elena Sellena Profile
Femeie
22 ani
Bucuresti
cauta Barbat
29 - 53 ani
W.O.W / *Fan Fiction* / "Self Destruction Project"  
Autor
Mesaj Pagini: 1
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
CAPITOLUL   I



Statea pur si simplu si privea cerul instelat al noptii.Era atat de frumos,dar totusi,nimeni nu era de aceeasi parere cu ea.De ce?Beneficiau de cele mai bune echipamente posibile,puteau detecta orice pericol.Si totusi,nimeni nu parea sa creada ca acel infinit putea fi frumos.Inchise ochii pentru o clipa.In acel moment,acea imagine…o vedea de cand era mica.La inceput,cand i-a spus mamei ei,aceasta i-a spus:”Rain, draga mea,te uiti la prea multe holotech-uri.”,dar cand aceste viziuni au inceput sa o afecteze,a vizitat multi doctori,dar nimeni nu gasea o explicatie suficient de buna.Dupa o vreme,Rain,incepu sa se obisnuiasca cu acele imagini.Incercase de cateva ori sa desluseasca formele care apareau,dar era prea obositor.De asemenea,era foarte greu de descifrat cuvintele pe care Rain le auzea;nu parea sa fie vorba de o limba pamanteana.
Brusc,fata se trezi din transa,si isi aminti de faptul ca avea cursuri de minonica,o limba ciudata,provenita de pe planeta Min`on.Era plictisita de aceste meditatii,dar avea talent,si mama ei hotara sa profite de acesta.
    Odata ajunsa la intrarea in dom-ul de studiu,paznicul,ii ceru sa se legitimize,sa se supuna la testul retinei.
   ~Ma numesc Rain Dawson,am varsta de saptesprezece ani,locuiesc in sectiunea de nord a Coloniei Terra,cod N2658N .Sunt aici pentru a studia in sectorul 21LL.
Robotul analiza vocea fetei,dupa care ii scana retina.Totul era in regula (“Cum sa  nu fie?”se intreba enervata fata.”Chiar trebuie sa facem chestia asta?”).Imensa poarta principala se deschise,iar Rain patrunse inauntru pentru a mia oara.
   Dom-ul de studiu era o constructie imensa,care cuprindea cincizeci de sectoare,unde se studia la diferite materii.Rain era inscrisa doar la zece dintre aceste sectoare.Arhitectura dom-ului intrase in istorie.Fusese prima realizare de dupa colonizare.Cladirea fusese ridicata in anul 2569,iar acum,la varsta de nouazeci si trei de ani arata la fel de bine ca in ziua inaugurarii.
   Rain trecu nepasatoare pe langa imensele statui ale marilor conducatori ai Coloniei,lua liftul-hyper pana la sectorul 21LL,unde,deja domnul Fardes,un domn respectabil,in varsta de patruzeci si doi de ani,care provenea de pe Min`on isi astepta elevii.Rain era favorita lui cu toate ca  era destul de greu sa-i faci pe plac profesorului.
   ~Stimata Rain Dawson!profesorul adopta o atitudine ironica.Te-ai decis sa ne onorezi si astazi cu prezenta dumitale?Intra te rog.
  Destul de curand,aparura si cei mai buni prieteni ai lui Rain: Kim Allonga (o tanara negresa in varsta de optsprezece ani,provenita din regiunea de centru a Coloniei cunoscuta in vechile carti de geografie sub numele de Africa),si George Minowara (un tanar fermecator,de origine japoneza –singura tara independenta,care nu s-a integrat in Colonie,si care se numeste Mica Colonie--,de aceasi varsta cu Rain.George se deosebeste de ceilalti japonezi prin ochii sai de un verde deosebit.).Singura care lipseste este cea de-a patra membra a gastii,si anume Zoey Ling,cea mai tanara,doar cinsprezece ani,dintre cei patru,provine din regiunea Uraganelor Chineze.
   
~Credeam ca nu se mai termina!exclama Kim extenuata dupa ce statuse trei ore in clasa domnului Fardes.Ce sugerati acum?Ce vreti sa facem?
  ~Eu trebuie sa ma intalnesc cu Alice Richards,asa ca,v-am pupat!spuse George,si se intoarse sa plece,cind fu brusc oprit de Rain:
  ~Spunei fratelui ei,Craig,ca diseara mama e plecata,iar eu n-am ce face,dar daca vrea,imi petrec seara cu el.
  ~Da,da.Bine!stramba din nas baiatul.Nu inteleg ce-ai vazut la ala,zau asa!
  ~Ce ai vazut tu la sora-sa.ii dadu Rain replica,intorcandu-se apoi spre Kim.Vino,sa mergem la Zoey.

In drum spre prietena lor,Rain ii spunea lui Kim:
  ~Ai auzit de transportul spre galaxia Paradiso?intreba Rain.Eu am auzit-o pe mama discutand cu guvernatorul sectorului,si bineinteles ca ea nu stie ca stiu.
  ~Paradiso?Dar aia e la miliarde de ani lumina!Au gasit ceva?De ce pleaca?
  ~Au gasit un oras imens,de dimensiunea Micii Colonii plutind in deriva in spatiu,au reusit cumva sa-l duca pe cea mai apropiata planeta,care,surpriza!are o atmosfera identica cu cea a Pamantului,dar care e pustie.La fel si orasul care,se pare ca,este echipat cu o tehnologie despre care oamenii nostri,sau chiar aliatii nostri nu au mai auzit pana acum.Conducerea Coloniei a decis sa trimita voluntari pentru a incerca sa creeze conditii propice pentru plecarea noastra de aici,nu toti,dar macar jumatate.Da-ti seama,107 miliarde de oameni…jumatate vor ramane aici,pana cand se va gasi o alta planeta si pentru ei.
  ~Draga mea Rain,dupa emotia pe care am detectat-o in vocea ta,ceva ma face sa cred ca tu vrei sa  te numeri printre voluntari.
  Rain incuvinta din cap.
  ~Da,vreau,si sunt sigura ca mama ma va lasa.
Rain trecu pe la prietena sa fara a mia pomenii un lucru despre expeditie.
   Se dovedi ca de fapt,Zoey lipsi din cauza unei cidrio-alergii,una din acele alergii care apareau de nicaieri,inofensive,dar destul de tari cat sa te tina o zi in pat.Pana seara,cand Rain si Kim plecara,si Zoey se simtea mai bine.
    In drum spre casa,Rain se gandi din nou la galaxia Paradiso.Era sigura ca o va ajuta sa desluseasca daca nu toate,macar o parte din ele.Nu stia ce reactie va avea mama sa Ashley.
    Pana sa isi dea seama,Rain deja era in fata casei ei.Era o casa cu doua etaje.La etaj erau camera ei si a mamei ei,iar la parter,bucataria,sufrageria si biroul mamei sale,care era psiholog.
  Rain intra in casa.Isi striga mama,iar aceasta ii raspunse di bucatarie.Fata se indrepta intr-acolo,intra,isi saluta mama,si ii dadu vestea:
  ~Mama,vreau sa merg in expeditia spre galaxia Paradiso.inchise ochii si astepta reactia mamei sale,reactie care nu intarzie sa apara:
~Ce?Ashley,mama lui Rain,se facu palida si scapa holo cutitul din mana,iar acesta se dezactiva.
  ~Chiar cum ai auzit,vreau sa ma ofer voluntar pentru expeditie.Iarta-ma,dar am auzit din greseala discutia ta cu guvernatorul Dean.Vreau nespus de mult sa merg acolo,simt ca daca merg,voi scapa de viziuni.Rain spuse aceste lucruri pe nerasuflate,iar acum facea eforturi sa-si recapete suflarea.
  ~Crede-ma,voiam pentru tine o viata linistita aici in Colonie,cu un sot,cu copii…dar acum…esti sigura ca vrei sa pleci?
  Rain era sa lesine cand auzi intrebarea,si raspunse impleticindu-se:
    ~Da,da,de o mie de ori da!Simt nevoia sa merg,parca viata mea ar depinde de asta…eu nu m-as marita niciodata,n-am timp pentru iubire,plus ca nu ma consider o fata frumoasa,cuceritoare.acest argument ii paru mai tarziu cat se poate de stupid. Te rog,lasa-ma!
Isi privi mama cum statea neajutorata.Cu alte ocazii i-ar fi fost mila de biata sa mama si ar fi dat inapoi,dar acum…
  ~Oh,Rain,inceteaza!Semeni cu tatal tau,frumoasa si inteligenta,dar cand vine vorba de dragoste,te neglijezi.Esti foarte frumoasa,dar nu te uiti in jur!Sunt sigura  ca multi baieti te plac,chiar si tu esti indragostita.Ah!Ashley Dawson isi privi fiica cu ochii inlacrimati.Mi-e frica sa nu faci aceeasi greseala ca si tatal tau,si el si-a pus sperantele in expeditia spre planeta Feenicya,care se dadea drept aliata noastra,dar dupa ce si-au vazut dorintele implinite,s-au decis sa scape de cei din acea expeditie.Printre cei aflati la bordul navei doborate se numara si tatal tau!Daca vrei sa pleci,eu te las.Esti majora,ai dovedit ca esti capabila sa iei si singura decizii importante.Daca vrei acordul meu,il ai,dar ai foarte mare grija,te rog! Mama isi imbratisa fiica.
     Rain urca in camera ei gandindu-se la expeditia in care murise tatal sau.Era sigura ca “expeditia Paradiso” (cum o numise),nu era o joaca,dar nici nu putea fi vorba de un razboi in mijlocul caruia sa nimereasca,in moment ce orasul si planeta erau parasite.
   Se aseza pe pat,si isi spuse in gand:”Oare sa le spun si celorlalti sa vina?Nu vreau sa se simta obligati!”.In cele din urma se decise sa-i intrebe si pe ceilalti,deoarece era un eveniment prea important,era sansa vietii lor sa plece de pe aceea planeta aflata in declin.
   In cele din urma,fata adormi.                                                                                                     
               
  ~Buna fetelor!
George intra in camera lui Kim.Fu salutat inapoi de catre cele trei fete,dar nu sesiza expresiile serioase de pe chipul lor.Asezandu-se confortabil,continua  sa se planga:
  ~Alice…mi-a dat papucii,Craig nu era acasa,am avut parte doar de surprize.Voi de ce taceti?
Ca si cum nu l-ar fi auzit,Zoey spuse:
  ~Hei,Rain,conteaza pe mine!Voi veni.
  ~Si eu!raspunse si Kim.Nu te las eu singura acolo.
  ~Mersi,fetelor,dar cred ca trebuie sa-i spunem si lui George.
  ~Ce sa-mi spuneti?
Rain ii spuse despre ce era vorba,iar dupa cateva secunde in care ramase cu gura cascata,George raspunse:
  ~Daca eu nu as veni cu voi,as rata sansa vietii mele,de-a pleca de aici.Cine stie cat timp va trece pana sa faca transportul,iar daca nu reusesc din prima,s-a zis cu plecarea,asa ca,merg sa-mi fac bagajul.               
  Conditiile meteo de pe Terra se inrautateau,iar vestea descoperiri orasului cazu precum o bomba.Multa lume,in special tineretul voia sa plece.
  Ziua plecarii sosi cu repeziciune,iar locul unde peste cateva ore avea sa fie lansata expeditia,era plin de oameni.
  Parul negru al lui Rain semana cu o pata de culoare in multimea de palarii albe (accesoriu obligatoriu al locuitorilor adulti din Colonie )
  -Mama!daca  o sa ma mai  tragi mult de haine,voi arata ca un cersetor din cartile de istorie.
  -Rain,draga mea,eu vreau doar sa arati cat mai bine…si sa sti ca sunt mandra de tine.Haide,du-te,capitanul v-a facut semn.Pa,ai grija!
  -Si tu mama,paaaa!
Rain isi saruta mama de plecare,si se alatura grupului din jurul capitanului.
  -Ma intreb ce ne va spune.spuse Zoey,care aparu de nicaieri.Vino,George si Kim sunt mai in fata.
Kim purta una din ciudatele palarii albe,iar George radea pe infundate.
  -Georgy,daca te mai vad ca razi,esti mort!
  -Kimyko,nu-mi mai spune Georgy;nu-mi place!
  -Buna!aparitia lui Rain calma spiritele.Vreti sa fiti atenti la ce zice capitanul?
  Intr-adevar,capitanul isi incepu discursul.
  -Buna ziua!vocea sa puternica acoperii murmurul emotionat al multimi.Eu sunt Capitanul Nicholas Foster,dar subalternii imi zic “domnul Nick”.
  “Domnul Nick”era un barbat chipes in varsta de patruzeci si trei de ani.Participase la razboiul dintre aliati,care l-a marcat printr-o cicatrice pe obrazul stang.
  Spre sfarsitul discursului sau capitanul ridica din nou vocea spre a se face auzit,si spuse:
  -Cei care au vointa,vor putea reusi fapte marete in aceasta expeditie,sin u uitati,o faceti ata pentru voi,cat si pentru familiile voastre.Acum,imbarcarea,plecarea va fi la ora trei si un sfert.
  -Bun,mai avem o ora jumate,spuse multumita Kim,haideti sa ducem bagajele la nava.
  Decolarea se desfasura fara probleme.Rain incerca sa-si zareasca mama in multimea de palarii albe,fara rezultat insa.
    Dupa ce iesira din atmosfera Terrei,Rain se indrepta spre camerele ei si ale prietenilor sai.Se opri in fata unui geam imens si privea stelele.Oare la ce va duce aceasta expeditie?Incotro se indreptau,oare va afla secretul viziunilor sale?                                                                                                                                                                                                   
   De indata ce ajunse in camera sa,Rain,fiind singura persoana treaza,se decise sa inceapa un jurnal de calatorie.Cauta o holo-minge,se aranja si incepu sa inregistreze.Avu grija ca toate datele oficiale dar si neoficiale sa le mentioneze.Dupa ce termina,puse holo-mingea intr-unul din rafturi,si se aseza in patul destul de comod al camerei sale.Avea o camera spatioasa,de doua ori cat cea pe care o avea acasa.In cele din urma,Rain adormi;visa ceva ciudat.Se facea ca nava pe care se afla se petrecu un accident,iar ea ajunse in spital.Se trezi speriata,si fu fericita cand in camera sa dadura buzna prietenii ei.
  ~Am aflat cum se numeste nava!exclama incantata Kim.Capitanul Nick a spus ca a fost botezata dupa o tanara care,in timpul Razboiului de Eliberare al feenicilor – stii planeta aceea unde oamenii au acele cozi lungi – s-a sacrificat pentru unul din voluntarii terrani,care,din pacate a murit pana la urma,intr-o explozie la bordul navei.Numele fetei era…stai,a,da!Ahwerendya,si se intampla sa fie fiica generalului feenic.
  ~Frumoasa povestire,dar tot sunt niste chestii care nu le inteleg.argumenta George,care se aseza langa Rain.
  ~Bine,George,tu si ideile tale despre povestile de dragoste,interveni si Zoey,din cate stiu eu,parca tu ai primit papucii de la Alice.
  ~Ah,da,ma rog,acolo e o chestie de fite si…stai putin,tu de partea cui esti,a mea sau a alintatei aleia?
  ~Fireste ca de a ta,dar da si tu dovada de romantism,cat de cat…
Zoey nici nu apuca sa termine,ca vocea capitanului rasuna din difuzoarele invizibile,si de care stiai doar din cand in cand,nu erau folosite prea des.
  ~Buna dimineata,sper ca ati dormit bine,va informez ca am ajuns la o suta de mii de ani lumina de prima oprire,Statia Optiron.Va voi mai da mai multe detalii pe masura ce ne apropiem.
Vocea disparu incet,iar cei trei amici reluara discutia.
  ~Deja oprim?spuse Rain,care vorbi pentru prima data de cand se trezi.cat de departe am ajuns,si nu in ultimul rand,cat a durat “noaptea”?
  ~Din cate stiu eu aici sus se incearca sa se tina cont de fusul orar al coloniei noastre,iar distanta parcursa e destul de mare,avand in vedere ca toata noaptea nu am iesit din hyperspatiu.Cred ca am facut vreo…doua milioane de ani.o lamurii Kim pe Rain,dar si pe ceilalti.
  ~Poftim,interveni George,doua milioane?Sa fiu al naibi!Si mai avem inca…destul de mult,nici nu sunt in stare sa calculez…
Zoey pufni in ras,si il consola:
  ~Nu cred ca vreau sa aflu cat timp mai avem de mers,haideti,ce ar fi sa vizitam nava?Haide Rain,imbraca-te.     
      Nava era imensa,ea toata masura trei kilometri.Continea tot ce iti puteai dori,doar warp-magazinele lipseau.Cantina avea o jumatate de kilometru,era normal sa fie atat de mare,doar pe nava erau opt sute de mii de oameni.De asemenea,nava avea si o bibleoteca,unde,majoritatea cartilor tratau istoria planetei Terra,inca din anul in care s-a format.
  Kim se indrepta automat spre bibleoteca,in timp ce George facu o vizita cantinei.Ramasa singura cu Zoey,Rain dadu grai gandurilor ei:
  ~Stiam ca Sir Nick a luptat in razboiul cu “aliatii”,si ma gandeam ca poate…
   ~L-a cunoscut pe Chris Dawson,tatal tau.termina Zoey in locul lui Rain.Da,e foarte posibil;vrei sa-l intrebam?
  Rain isi privi prietena si zambi;in clipa urmatoare,amandoua se indreptau spre cabina capitanului.


_______________________________________
what a feeling!!!!!

pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
wow asta e mult mai bine

pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
asta a inceput ca material la revista scolii,dar cu putine modificari,a ajuns ce este

_______________________________________
what a feeling!!!!!

pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
wwow

pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
totusi ,favorita mea e cea cu vampiri,din care am pus doar primu cap.

_______________________________________
what a feeling!!!!!

pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
aha

pus acum 16 ani
   
vampire_lady
Membru

Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
Capitolul    II




~Intra,se auzi vocea puternica a capitanului,e deschis.
Rain,impreuna cu Zoey intrara in cabina capitanului.Rain se lasa furata de aspectul incaperii;era destul de mica,dar suficienta pentru un singur om.In capatul opus al usii era un hublou imens care creea iluzia de incapere spatioasa.In fata hubloului se afla biroul din spatele caruia,capitanul le privea pe cele doua fete,iar in apropierea biroului era un pat si o noptiera,iar pe peretele lateral se gaseau dulapul si cateva rafturi pline de carti.
     ~Presupun ca aveti un motiv pentru care ma onorati cu prezenta,nu?spuse capitanul, oarecum amuzat de situatie.
    ~Ma numesc rain Dawson,iar ea este Zoey Ling.spuse hotarata Rain,si arata spre ecusoane.Am aflat,domule capitan,ca ati fost in Razboiul “Aliatilor” de acum saptesprezece ani.
   ~Da asa este.spuse capitanul incruntandu-se si aplecadu-se peste birou pentru a o vedea mai bine pe Rain.
  Rain se imbujora si continua:
  ~Se intamplat ca in acest razboi sa moara tatal meu,si ma gandeam ca poate l-ati cunoscut;se numea Christopher Dawson.
  Capitanul inca o analiza pe Rain,cand izbucni:
  ~Mi s-a parut mie ca semeni cu Chris.Nicholas Foster se ridica si merse in fata fetei.Am aflat ca are o fiica,dar nu ma gandeam ca seamana atat de bine cu el.Nu credeam ca o sa te vad vreodata,daramite sa te intalnesc in expeditia asta,sau stiai de nava?
  ~Ce anume?intreba Rain mirata.Domnule Nick,ma tem ca nu va mai inteleg.
  ~Tu imi poti spune unchiu`Nick.spuse barbatul si o imbratisa pe fata.Iti voi povesti,dar nu acum,deoarece aproape am ajuns pe Statia Optiron,si trebuie sa pregatesc nava de aterizare.Vino maine in biroul meu,e chiar langa puntea principala.
   Rain dadun din cap mai confuza decat atunci cand vazu cum se transforma un limax otravitor in floarea-soarelui.
       
       Aterizarea navei se desfasura fara probleme.Statia Optiron semana cu o planeta micuta dar era populata doar de cinci sute de mii de oameni,majoritatea emigranti.
    Statia era renumita pentru comertul care avea loc zilnic.Cele mai renumite marfuri din Galaxia Cronos se gaseau aici.Matasurile fine de pe Pheurus,armele imbatabile de pe Ohn`thar (celebra de altfel pentru durii razboinici ohn`tharieni),se geseau chiar si hidro-restaurante,care cuprindeau cele mai renumite mancaruri ale anumitor planete;cel mai frecventat de clienti fiind  reprezentantul planetei Solexis.
   Rain cobora sa viziteze sectorul in care nava aterizase.Se afla in sectorul nord-vestic,unde se gaseau atelierele de arme.Rain nu mai fusese intr-un asemenea loc pana acum;era uimita de multimea ce o inconjura.Mii de oameni se grabeau,in ciuda orei tarzii,sa viziteze si eventual sa cumpere cat mai mult.
  Privirea lui Rain fu atrasa de o silueta care parasi nava si se opri pentru a se uita la fata curioasa.Abia cand acesta ii vorbi,rain realiza de cine era vorba.
   ~Rain pe tine te cautam.Prietenii tai mi-au zis ca ai iesit.zise din semi-intuneric vocea capitanului Nick.Vino vreau sa cunosti pe cineva.
   ~Desigur domnule…pardon;unchiule Nick
Rain porni alaturi de Nicholas Foster prin marea multime.Nu mersera mult,deoarece se oprira dupa vreo zece minute la o poarta ce ducea spre o curte interioara.
  ~Nu stiu daca ai auzit vreodata de persoana pe care o vom vizita,si asta din cauza ca maica-ta nu l-a avut la suflet niciodata.De fapt,chiar il invinuieste de moartea tatalui tau.
  ~Cred ca va referiti la nasul meu de botez,nu-i asa?Rain privi intrebatoare,iar cand barbatul incuviinta di cap,aceasta continua:Stiu doar ca se numeste Peter Diaz,dar mai mult nu stiu.
  ~Vino,a sosit momentul sa il cunosti.
      Drumul spre necunoscutul Diaz era destul de lung,avand in vedere ca locuia la subsolul sectoruilui.Odata ajunsi in zona rezidentiala,capitanul se pri brusc,iar Rain nefiind atenta,se lovi de el.
  ~Aici e!exclama rece barbatul
Rain isi ridica privirea spre ceea ce era o vila veche aparent parasita.Capitanul deschise portita care scartai slab si le permise accesul in vasta curte a casei.Rain zabovi putin privind acea priveliste dezolanta,si gandindu-se ce fel de om era acela care putea trai intrun asemenea loc.
    ~Vino,ce faci?capitanul deja batuse la usa.
Rain urca in fuga scarile si in momentul in care pasi pe ultima treapta,usa se deschise brusc si aparu un barbat inalt al carui chip era ascuns in intuneric.
  ~Mai sa fie,daca nu e chiar  Nicky cel Nebun.spuse omul si incepu sa rada,iar Rain sari inapoi si fu cat pe ce sa cada pe scari.
~S-a intamplat ceva?intreba capitanul.
Rain incuvinta si arata spre fata strainului care inca ranjea:canini erau foarte pronuntati asemenea unor colti de caine.
~Cine este domnisoara aceasta atat de curajoasa?intreba omul.
  ~Vino rain,sa intram vreau sa-l cunosti pe nasul tau de botez,Peter Diaz.si capitanul arata spre omul care ramase traznit.
~Poftim?spuse acesta,cum?Ce spui?Asta,e fata lui Chris?Nu se poate,imi pare rau,nu pot sa va las sa….esti sigur?
~Priveste-o!spuse usor amuzat capitanul
Diaz se uita o clipa la Rain,dupa care se retrase ca electrocutat,spunand:
  ~Credeam ca ma uraste…
  ~Mama da,dar eu nu am nimic cu dumneavoastra.spuse hotarata Rain.
  ~Ah,chiar semeni cu el!spuse Diaz emotionat si o imbratisa pe tanara care la inceput nu stia ce sa faca,dar incetul cu incetul il imbratisa si ea pe nasul ei.
~Veniti,sa intram.
Rain ii insoti pe cei doi barbati in casa.Era o casa veche,dar imensa.Cu toate ca exteriorul te fecae sa te cutremuri,odata intrat inauntru,ramaneai uluit.Peste tot vedeai doar coloane cu impletituri de aur,mobila superba,dar nici o fereastra.
  Cei doi bărbaţi povestiră cam trei ore,perioadă în care Rain avu timp să admire bibleoteca naşului ei.Această bibleotecă consta în cărţi mai vechi sau mai noi,scrise în limbi necunoscute fetei,dar şi în dialecte cunoscute ei.
  Rain fu cucerită de o carte cu coperte negre şi margini argintii,uzată de vreme;totuşi ea desluşi cuvintele:”Istoria familiei Dawson,începând cu anul 1920”.Fata era mai mult ca sigură că era vorba de familia tatălui ei,dar nu pricepea ce căuta  această  carte la naşul ei,şi nu acasă la ea…
~O am fiindca tatal tau a vrut sa o pastrez.Voiam sa o continui,si pentru asta aveam nevoie de original,iar tatal tau mi-a incredintat-o cu o conditie.spusenasul fetei aparand din senin in spatele ei.
~Si aceasta conditie era…
~Ca atunci cand tu vei calca pe urmele lui,iar eu te voi intalni,sa ti-o dau.
~Dar daca nu aveam sa ne intalnim vreodata?intreba Rain.Daca as fi ramas pe Terra,sau as fi mers pe vreo colonie?
~Tatal tau era ferm convins ca-l vei mosteni pe deplin,deci era imposibil sa nu ne intalnim odata si odata,esti o Dawson,totusi.
Rain izbucni in ras si isi imbratisa nasul zicand:
~Mereu am vrut sa te cunosc,stiam ca nu esti cum zic ceilalti.Nu poti veni cu noi spre Paradiso?
In acel moment,pe usa intra capitanul Nick.
~Poate,si va veni!spuse acesta.
~Vorbesti serios,amice?intreba fericit Peter.Vrei sa spui ca ma iei cu tine?Vom fi iar ca pe vremuri?
~De ce nu te-as lua?Pregateste-te de plecare,intr-o ora ne intoarcem dupa tine.Acum o iau pe domnisoara la cumparaturi.
Rain pleca fericita cu Nick,iar cand cele saizeci de minute expirara,celor doi li se alaturara in drum spre nava Peter Diaz.



Capitolul III




Rain se intelegea grozav cu nasul ei.Intr-o zi,trecand prin fata salii de antrenamente,il zari luptandu-se cu manechinele automate.Intrand,Rain fu atacata pe nepregatite de unul dintre aceste manechine.Pentru a se apara,fata sari peste bucata de cauciuc mobila,se rasuci in aer si ateriza langa nasul ei,care urmarise totul cu gura cascata.
~Daca imi spui cum am facut asta…spuse fata la fel de uimita.
~Ai miscarile ei.spuse el soptit
~Poftim?intreba fata neintelegand.
~Adica…Ziceam ca o ai in sange.si revenindu-si,Peter adauga:Vino sa-ti cultivam talentul.
Fata fu de acord,iar in scurt timp stapanea la perfectiune pumnalele,sulitele electrice si pistoalele,luptandu-se precum o veterana  ce stia totul despre razboaie.
~E atat de grozava,si gratioasa…aprecie George cand Rain facu o pirueta in era si taie un manechin
~Ce vrei sa spui?intreba amuzata Kim.
~Adica…in lupta!raspunse baiatul rosind.

George iesi pe balconul ce dadea spre puntea de comanda  a navei.
~Da…gratioasa,frumoasa,intr-un cuvant,Rain.spuse el mai mult pentru sine,dar fu auzit de Zoey care era chiar in spatele lui.
~O placi,nu-i asa?intreba ea.
Baiatul tresari si se intoarse rosu la fata,si in primele clipe nu fu in stare sa zica ceva,in cele din urma,bangui disperat:
~Poftim?Cine…cine ti-a zis?
~Te-am auzit,si stai calm,nu zic nimanui.
~Eu oricum mi-am dat seama.adauga Kim aparand pe balcon.
~Dar promiteti-mi sa nu mai ziceti la nimeni.dupa cele doua promisesera,el continua.Da,o plac,dar nu sunt indragostit pierdut,cred…
~Nu,nu esti.spuse Kim razand.Inca nu ai privirea aia pierduta si zambetul tamp,dar crede-ma,nici multe nu mai ai.
Izbucnira toti trei in ras,chiar atunci intra Rain.
~Ce radeti voi aici?Si George,de ce esti asa rosu la fata?intreba ea apropiindu-se de ei.


_______________________________________
what a feeling!!!!!

pus acum 16 ani
   
Emari Chan
Membru

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3401
interesant...

pus acum 16 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la