vampire_lady
Membru
 Din: the place where vampires live
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 294
|
|
Capitolul I
Soarele strălucea,era o dimineaţă superbă de primăvară târzie.Doar ea ura faptul că era obligată să plece pentru totdeauna din orăşelul ei uitat de lume,tocmai în imensul şi poluatul Tokyo…
~De ce le pasă acum dintr-o dată de noi,că trăim sau am murit,şi mai mult,vor să ne mutăm acolo.Ce,vor să ne dea peste nas cu bogăţia lor,sau ce?îşi întrebase ea mama adoptivă.Ziceau că eu nu fac parte din familie,că aţi făcut o greşeală adoptându-mă…Nu înţeleg.
Era vorba despre mătuşa şi unchiul ei dinspre familia adoptivă.
~De când a murit vărul meu,Samantha a realizat că au fost nedrepţi cu noi,şi în plus,cu vărul tău Julien mereu ai ţinut legătura.
~Nici măcar la înmormântarea tatei n-au venit.
~Ba da,au venit,au ţinut la Mark,şi ţin şi la tine.Julien ţi-a trimis mereu jucării.
~Nu el le-a trimis,el e de aceaşi vârstă cu mine,iar la aniversarea de patru ani sunt chiar curioasă cum mi-a trimis acel urs imens de pluş…Oricum,el e cel mai deştept din toată şleata aia de nebuni.
~Da,şleată din care şi tu faci parte de ceva vreme.spuse mama râzând.
~Ai dreptate,şi sunt mândră,deşi mă doare să o spun.răspunse fata pe un ton teatral,râzând la rândul ei.
Odată ajunse la somptuoasa vilă a francezilor Devaux,servitoarea le întâmpină amabilă şi le conduse în luxoasa sufragerie a casei din inima Tokyo-ului,spunându-le să aştepte,stăpânii vor vor coborî numaidecât.
În câteva minute pe uşă intră un tânăr înalt,roşcat închis, cu ochii verzi intens,iar acum le zâmbea celor două rude ale sale.În cele din urmă se îndreptă spre mătuşa sa.
~Mătuşă Samantha,ce mă bucur să te văd!
Se îmbrăţişară îndelung,iar în cele din urmă,atenţia băiatului se îndreptă spre verişoara sa vitregă.
~Nu se poate să fi tu micuţa mea Gabrielle,ce mare te-ai făcut!şi o îmbrăţişă,iar ea se dădu înapoi scârbită de atitudinea lui protocolară.
Da,chiar ea era Gabrielle,”micuţa” lui verişoară în vârstă de şaisprezece ani,o fată cu părul negru pătat pe alucuri de câteva şuviţe colorate roşu sângeriu,cu ochi albastru violet,cu nasul nobil uşor coroiat (total necaracteristic familiei Devaux),cu buze subţiri pline de graţie,cu trupul înalt şi zvelt,într-un cuvânt,frumoasă.Ce nu înţelegea ea era purtarea ciudată a vărului ei,având în vedere că erau de-o vârstă,iar el se purta ca un bărbat în varstă,fapt pe care il dezvălui în timp ce el o conducea spre camera ei de la ultimul etaj al vilei.
~Fireşte că mă port aşa,râse el,”societatea” mi-o cere.Mama mă bate la cap să fiu un ciudat de modă veche,oricum,nu sunt la fel tot timpul,doar că acum nu ştiam cum să vă iau,ştii tu,nu ne-am mai văzut de mult.Să cobori la cină peste o jumătate de oră.
După ce rămse singură,Gabrielle îşi spuse pentru ea:”Nu ne-am văzut niciodată, decât în poze,dar mă rog…”
De cum veni seara,mama si fiica fura intampinate la cina de doamna Devaux,matusaGrace,mama lui Juliensi de tanarul “domn”-un filfizon dupa parerea lui Gabrielle-,carese purta la fel de ciudat ca pana acum.
~Draga mea,in seara asta vreau sa iti spun tie si fiului meu ce am pregatit pentru voi in viitor,spuse Grace Devaux,si ceea ce mama ta a permis…
~Ce anume?intreba sec fata.
~De indata ce deveniti majori,vreau ca tu si Julien sa va casatoriti,ce parere ai?
Fata ramese perplex,privind cand la matusa ei,pe care acum o considera complet dusa,cand la mama ei vitrega.
~Poftim,intreba ea incepand sa se enerveze,tu stiai de asta,mama?De asta m-ai adus aici,ca sa ma marit cu Domnul Maniere,aici de fata?
~Julien e un baiat frumos,bine crescut…argumenta Samantha,incercand sa evite privirile arzatoare ale fetei.
~Mama,nici nu-l cunosc,in ce secol traiesti,eu cred ca a trecut de mult vremea casatoriilor aranjate…Cel putin bine ca m-ati avertizat,m-astept sa ma imbatati,si sa ma cununati civil!Doamne,eu am plecat de aici…
Furioasa,Gabrielle iesi afara si fugi spre gradina imensa a familiei Devaux,nepasandu-I de furtuna ce devasta tot in jur.
Statu o vreme asa,plangand,cand auzi vocea lui Julien strigand-o primn ploaie,se apropia incet de locul unde ea era.Se aseza langa verisoara sa vitrega si-i spuse calm:
~Mergi in casa,altfel vei raci.spuse el.
~E o porcarie!striga ea ,dar vocea ii fu acoperita de un tunet zdravan.Nu vreau sa te jignesc,vere,dar n-am nici cea mai mica intentie sa ma marit cu…cu tine.
~Ai tot dreptul din lume sa fii revoltata,si eu sunt,sincer.Am vazut poze cu tine crescand,dar tot nu pot sa zic ca te cunosc,nu stiu ce-ti place,ce nu…
~Si totusi ma simt tradata.adauga fata cu ochii inrositi de plans.
~Te cred,dar nu ar mai avea pe cine sa tradeze daca mori dintr-o pneumonie,nu esti de acord?
Gabrielle nu mai avu vreme sa raspunda,ca un traznet lovi la doar cativa metri de ea,facand-o sa lesine.Julien se arunca in genunchi langa ea,incercand sa o trezeasca,si descoperi oripilat ca fata nu mai avea puls.Incerca totul,iar pe cand sa renunte,o idee il lovi brusc:resuscitarea.
Desigur,de ce nu se gandise mai devreme?Se apropie incet de chipul ei,iar pe cang ii atine buzele,Gabrielle deschise ochii.In acea ploaie dura ei doi se sarutau…
Gabrielle il dadu deoparte furioasa,strigandu-i:
~Ce naiba faci?
~Scuze,adica…eu te resuscitam.spuse el rosind la fata.
~A,da?Halal resuscitare,mai aveai putin si ma omorai.si ridicandu-se adauga:Apropo,nu te pricepi nici la sarutat.
_______________________________________
what a feeling!!!!!
|
|
